06.07.2007

Sannicolau Mare viitor oras european








CUVÂNT ÎNAINTE
Prin exemplul şi strădania înaintaşilor acestei vetre străbune, am considerat că, avem
obligaţia morală şi sufletească, să continuăm a prezenta cât mai firesc aspectele comunităţii noastre în timp şi spaţiu, din acest frumos plai bănăţean – SANNICOLAUL MARE.
Oricare locuitor al aşezării, din orce vreme a timpului a simţit şi simte şi astăzi că este mândru că trăieşte într-un spaţiu edenic creat de Dumnezeu, purtând numele Marelui Sfânt Ierarh NICOLAE, considerat apărător şi ocrotitor al oraşului de-a lungul istoriei sale.
Lucrarea „MONOGRAFIA ORAŞULUI SANNICOLAU MARE,” are ca rol descifrarea evoluţiei istorice, acţiunile generaţiilor ce s-au succedat pe vatra acestei aşezări umane,
precum şi cercetarea fenomenelor care să contribuie la definirea rolului comunităţilor din regiunile Europei.
În conceptul european, cunoaşterea realităţilor din viaţa unei comunităţi, a constituit şi constituie pentru civilizaţia modernă, o preocupare majoră, cu multiple implicaţii ştiinţifice şi civice. Monografia reprezintă un arc peste timp, un act de naştere a localităţii – prin care generaţiile î-şi pot cunoaşte trecutul şi prezentul, pentru a putea să îşi prefigureze viitorul.
Prin această lucrare monografică, se continuă studiile şi cercetările făcute de intelectualii localităţii, de-a lungul timpului şi se completează cu noi fenomene şi aspecte apărute în viaţa oraşului.
Aflat la confluenţa dintre lumea Europei Centrale şi cea de sud – estică, la întretăierea intereselor unor state şi imperii de importanţă continentală, localitatea SANNICOLAU MARE a fost martor ocular şi a trăit toate momentele istoriei zbuciumate şi dramatice ale Europei.
Prin această vatră străbună, au trecut, de-a lungul istoriei sale popoarele migratoare, armatele marilor imperii, împăraţi, regi, mari conducători de oşti şi mari personalităţi, în fiecare etapă istorică, conferind localităţii o istorie extraordinar de interesantă şi demnă de studiat.
Spusele Împăratului Iosif al II lea, al Austro – Ungariei, către mama sa Maria Tereza, după ce a vizitat localitatea în anul 1768, erau „LIEBE MAMA EST IST AUSSER DEM SENTMIKLOSER KAMARAL DISTRICT ALLEN AM HUNDE(29), prevăzând localităţii un viitor strălucit, ceea ce se va realiza peste timp.
Oraşul SANNICOLAU MARE, aşezat pe malurile canalului Aranca, a fost la confluenţa principalelor axe de circulaţie a văii râului Mureş, care a constituit din totdeauna o cale strategică şi comercială, devenind o punte trainică de legătură între Banat şi Transilvania cu realităţile occidentului, prin drumul european Timişoara – Viena.
Oraşul cu arhitectura, cultura şi concepţiile oamenilor de, diferite naţionalităţi, care
trăiesc aici, imprimă vieţii de zi cu zi, o pregnantă vocaţie modernă, iar prin îmbinarea
edificiilor vechi cu cele noi, îţi impune un simţământ de pietate, de veneraţie pentru efortul şi strădania înaintaşilor.
Chintesenţa existenţei acestei aşezări milenare, se datoreşte în primul rând oamenilor săi, indiferent de naţionalitate, care au pus în practică, întotdeauna marile valori ale existenţei umane.
Este unicat în istoria universală, când în plină conflagraţie mondială(al II -lea război
mondial), o comună germană se uneşte cu o comună românească prin Decret lege 495/ 26.06.1942 formând oraşul cel mai vestic al României, oraşul Sânnicolau Mare.
Între cele două aşezării ,neexistând limita de hotar, a făcut ca prin interacţiunile umane, să formeze un tot unitar, dovadă că pe întreg teritoriul oraşului, s-a creat o simbioză şi armonie a celor care locuiesc, oraşul putând fi denumit „O, OAZĂ DE PACE SI LINIŞTE ÎN EUROPA”, aici toleranţa fiind la rang de lege, transmisă din generaţie în generaţie. Un singur exemplu edificator în acest sens, denotă că dragostea nu a avut niciodată frontiere; aici oamenii legându-şi destinele prin credinţa în Dumnezeu dintr-o familie care se naşte un băiat, are tata sârb şi mama unguroaică, se căsătoreşte cu o fată care are tată român şi mamă nemţoaică; se pune întrebarea firească, de ce origine sunt copiii lor ? – răspunsul fiind simplu şi etern – europeni – n ţara sfântă a marelui Eminescu şi exemplele pot continua.
Aici au trăit şi trăiesc oameni capabili, muncitori, iscusiţi, buni meseriaşi, iar rezultatele uncii lor sunt apreciate atât pe plan local, naţional şi internaţional, dovadă clară fiind investiţiile marilor firme străine.
Şcoala cu dascălii săi minunaţi, a reprezentat liantul care a asigurat legătura dintre oameni, având la baza convieţuirii, cultura şi inteligenţa
Un sânmiclăuşean din doi cunoaşte mai multe limbi de circulaţie internaţională sau a naţionalităţilor conlocuitoare.
Bisericile oraşului, au avut menirea de a păstra vie credinţa în Dumnezeu, fiind rar dat să vezi cum, cu ocazia diferitelor sărbători, indiferent de naţionalitate sau religie, participă tot oraşul, ca un respect ce se poartă în sufletul oamenilor pentru credinţa semenilor.
Cultura prin toate formele sale, a fost de-a lungul timpului acea sudură sufletească care i-a unit mai mult pe oameni. Exemplul cel mai elocvent îl constituie marele compozitor, pianist şi cercetător de folclor, de renume mondial, Bela Bartok, care este şi va rămâne un simbol al culturii oraşului, punând în valoare folclorul tuturor naţionalităţilor din oraşul natal.
De peste un veac şi jumătate, Corul Doina a fost ca un stegar al culturii Sannicolaului, ce a dus faima oraşului atât în ţară cât şi în străinătate, prin minunaţii săi corişti şi dirijori, fiind o mândrie a tuturor locuitorilor oraşului.
Şi activitatea sportivă a avut momente de recunoaştere internaţională, ca Şoimii României la Belgrad şi la Praga, dar şi recunoaştere naţională prin câştigarea Campionatului naţional de volei fete şi a Campionatului naţional de tenis de masă – juniori.
Oraşul prin oamenii săi, dispune de un imens potenţial creativ, care trebuie pus în valoare în toate domeniile de activitate.
Oraşul prin oamenii săi, dispune de un imens potenţial creativ, care trebuie pus în valoare în toate domeniile de activitate.
Aici nu îşi are loc zicala ,,cu capra vecinului”, oamenii au învăţat unii de la alţii, s-au ajutat reciproc, l-au respectat pe cel mai bun, lăsând la oparte orgoliile şi ambiţia, ştiind că este bine să se păstreze această moştenire şi pentru generaţiile tinere.
Un sâmiclăuşean autentic ne poate spune că oamenii cei răi care au venit, aşa au plecat, aplicându-se vechiul dicton ,,apa trece, pietrele rămân”, aşa cum a rămas şi elementul românesc aici după o istorie milenară. Toţi cei care au venit şi au ştiut să respecte tradiţia locului şi oamenii săi, au primit botezul de a fi sânmiclăuşean, şi este un îndemn ca generaţiile viitoare să respecte această frumoasă tradiţie strămoşească.
Aici locuiesc şi trăiesc împreună pe lângă sânmiclăuşeni, încă 13 naţionalităţi, plus români din aproape toate regiunile ţării, creând un adevărat mozaic al conveţuirii umane.
De-a lungul timpului, cea mai mare personalitate a localităţii, a fost şi va rămâne – oamenii oraşului, ca valori ale creaţiei lui Dumnezeu.
Relaţiile interumane ale locuitorilor urbei (prieteni, neamuri, rude, cunoştinţe) depăşesc graniţele ţarii, oraşul fiind în permanentă legătură aproape cu tot mapamondul (ţările Europei, SUA, Australia).
Descoperirea comorii cu valoare universală o putem considera ca primul document de atestare (sec. IX) al localităţii, iar visul orcărui sânmiclăuşean, este de a vedea comoara adusă acasă, fapt ce va fi posibil după integrarea noastră în UE (2007).
Viitorul oraşului Sânnicolau Mare, va fi împlinirea unui vis etern, integrarea în marea familie europeană, având multe din cerinţele impuse de UE realizate, putând deveni un oraş (municipiu, în viitorul apropiat), modern, european.
Cu tot efortul, lucrarea prezentă nu a putut cuprinde decât aspectele cele mai importante, însă rămâne ca un îndemn pentru generaţia tânără, să continue să studieze şi să aprofundeze şi mai mult trecutul şi prezentul acestei frumoase aşezări, pentru a scoate la lumină această istorie zbuciumată, trăită de înaintaşii noştri, pentru a ne prezenta în faţa Europei că am făcut parte dintotdeauna din marea familie europeană
Considerăm, că o lucrare de o mai mare amploare, s-ar putea edita sub egida administraţiei locale, care cu un colectiv de oameni pasionaţi să aprofundeze (inclusiv în arhivele din Budapesta, Viena, Berlin, Roma, Istambul şi Belgrad) toate fenomenele şi aspectele acestei istorii milenare a oraşului Sânnicolau Mare.
Putem afirma că o comunitate cunoscându-şi trecutul şi prezentul, poate hotărî evoluţia sa în viitor, păstrând marile valori acumulate de-a lungul timpului, îmbinate cu descoperirile moderne ale lumii contemporane în toate domeniile.
Datele menţionate în lucrare au fost identificate cu metode de lucru ale Universităţii de Vest – Timişoara, prin calcule matematice, statistici, grafice interpretate şi completate cu observaţii directe, hărţi topografice vechi şi actuale, precum şi din relatările cetăţenilor oraşului.
În acest sens, aducem sincerele noastre mulţumiri cetăţenilor oraşului, Primăriei Sânnicolau Mare, Universităţii de Vest – Timişoara, Arhivei Naţionale – Timişoara, Direcţiei judeţeane de statistică, Bibliotecii orăşeneşti, Direcţiei naţionale de drumuri, Direcţiei Apelor Române, Înteprinderi de îmbunătăţiri funciare(I.E.L.I.F.), prof. Popa Marin, prof. Samoilă Ion, Arhivar Pacev Ion, prof. Melcher Gabriel,elevii informaticieni Popescu Matei Dragoş şi Avram Florin, fotograf Moldovan Doru şi alţii, care ne-au pus la dispoziţie datele necesare elaborării studiului.
Monografia oraşului Sânnicolau Mare prin tematica sa complexă, aduce un pios omagiu
de recunoştinţă generaţiilor ce au trăit şi trăiesc în acest minunat oraş, ce îşi defineşte identitatea, având la baza existenţei lui; toleranţa, respectul şi dragostea faţă de semeni şi credinţa în Dumnezeu.
Deviza noastră să ne fie: CREDINŢĂ ŞI ONOARE
Aşa să ne ajute Dumnezeu